Limba Sanscrita

SIMILITUDINI PELASGO-SANSCRITE CONSERVATE
ÎN LIMBA VALACĂ/ROMÂNĂ
PROF. TEODOR  POCOL
           Una din problemele care a frământat capetele încoronate, dar mai ales pe cercetători de-a lungul veacurilor a fost limba primordială a omenirii. Biblia a oferit o explicaţie: «Tot pământul avea o singură limbă şi acelaşi cuvinte» şi că, oamenii au vrut să zidească «o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul», dar supărat, Domnul a hotărât să «Ne pogorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora. şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului»[1]. Dacă citatul Biblic a dat naştere la multiple controverse care au încercat să explice problema limbilor lumii în diverse moduri, presupunem că astăzi mai există iniţiaţi care pot explica plauzibil cel puţin apariţia limbilor euroindiene. Dacă problema limbilor euroindiene poate fi acceptată într-un fel sau altul, total diferită este situaţia etnogenezei neamului românesc. Cu privire la limba română, cercetătorii s-au împărţit în două grupe care par a se înfrunta şi ignora pe toate planurile: adepţii originii latine a limbii române aşa cum a fost iniţiată şi amplificată de cărturarii şcolii ardelene ţi adepţii acesteia, şi adepţii originii traco-daco-gete, care, în acest moment, încep să câştige «teren». Fără a ne declara de o parte sau alta a baricadei, secondându-l pe cunoscutul istoric Ionel Cionchin am încercat să găsim argumente infailibile privind spinoasa problematică a etnogenezei poporului şi limbii române. Considerăm necesar a prezenta în acest context paralelismele dintre limba sanscrită şi limba română, în măsura în care acestea vor fi acceptate[2].    
           Triburi de păstori arieni au pătruns în India la sfârşitul mileniului III a.Chr. şi la începutul mileniului II a.Chr. distrugând aşezările urbane de la Mohenjo-daro şi Harappa, de pe valea Indusului, civilizaţie răspândită pe o suprafaţă de 800.000 km2. Noii veniţi au adus cu ei calul şi fierul pe care l-au răspândit în întreaga Indie.  După ce au supus ori au alungat populaţia autohtonă, arienii şi-au constituit comunităţi sedentare bazate pe aceeaşi limbă, religie, obiceiuri şi organizare social-politică. Cu timpul arienii s-au organizat în caste sociale: brahmanii (preoţii şi dascălii), ksatrija (războinicii, din rândul cărora s-au ridicat conducătorii militari şi politici), vaisya (ţărani, meşteşugari, negustori) şi sudra ( (sclavi, în special din populaţia cotropită). în veacurile următoare, arienii au cucerit teritoriul din estul peninsulei, din bazinul fluviului Gange, iar în sud, teritoriile până la Munţii Vindhia şi fluviul Narmada. Pe întinsul Indiei au luat fiinţă zeci de formaţiuni statale care s-au luptat între ele pentru supremaţie formând întinse imperii asiatice, dar adeseori au fost o pradă uşoară pentru alţi cuceritori. Dacă celelalte castre vor fi vorbit limbi sau dialecte deosebite, este sigur călimba sanscrită a fost utilizată de brahmani (preoţi şi dascăli).
           Limba vorbită de aceşti arieni făcea parte din grupul răsăritean al limbilor euroindiene, grupa satem, desprinsă (după teoriile cercetătorilor) de iranica veche la începutul mileniului al II-lea a.Chr. în decursul secolelor, pe întinsul spaţiu indian s-au format zeci de graiuri, dialecte şi limbi. Limba vorbită de primii arieni ajunşi în India nu este cunoscută, dar, după ce şi-au creat un alfabet a fost consemnată de limba sanscrită pe la mijlocul mileniului al II-lea a.Chr. Denumirea provine de la sintagma samskrta (saskrtam) ‘perfect’.
           în general secretă şi probabil în parte codificată (fără a se putea stabili în ce măsură), transmisă pe cale iniţiatică, de la guru ‘învăţător’ la primul dintre fii sau unui discipol în cazul în care guru  nu avea băieţi1, sanscrita a fost folosită ca limbă literară cu reguli gramaticale stricte. Grămăticul sanscrit Panini, în scrierea Astadhyayi, a stabilit 3976 de reguli gramaticale.
           Vechea sanscrită este scrierea cărţilor sacre ale religiei Brahmane numite Vede ‘(cărţie) ştiinţei’ (Rigveda ‘Veda Imnurilor’, Sama Veda ‘Veda Cânturilor’, Yajiu Veda ‘Veda Sacrificiilor’, Atharva Veda ‘Veda Magiei’),din a doua jumătate a mileniului al II-lea a Chr., şi Brahmana – comentarii în proză şi meditaţii filozofice numite Upanisad. în prima jumătate a mileniului I (cca. 8000 a.Chr.), sanscrita a încetat să mai fie o limbă vie, folosindu-se numai în literatură, religie, administraţie şi epigrafia oficială.
           Conţinând arhaice rădăcini de limbă euroindiană primitivă, sanscrita este utilizată în lingvistica euroindiană. Cercetătorii au dovedit înrudirea sanscritei cu vechea persană, cu greaca, cu latina, cu limbile germanice, cu limbile baltice, cu slava, dar arareori  s-au făcut comparaţii cu limba română. Din pleiada de cercetători români care s-au preocupat de studiul limbii sanscrite, a culturii şi religiei indiene s-au remarcat Mihai Eminescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, George Coşbuc, Nicolae Densuşeanu, Thefil Simenschy, Mircea Eliade, Nicolae Miulescu, Constantin Daniel ş.a.
           Dăm mai jos, selectiv, un mic glosar de cuvinte din limba sanscrită:
LIMBA SANSCRITă         LIMBA ROMÂNă     ETIMOLOGII Cf. DEX
ap, apas                                    apă                      lat. aqua
apaga ‘râu’                                apăt                     neglosat
cika ‘chică, păr, ciuf’                  chică                   din bg. kikur
dariman ‘distrugere’                  dărâma                lat. *deramare
khara, magarak                         măgar                 cf. alb. magar, bg. magare
karpanya ‘zgârcit’                      cărpănos            et. nec.
katukvana                                 coţofană              cf. ucr. kukovostyp
koşa ‘cutie, vas, vadră’             coş                      din sl. kosi
kukkuţa                                     cocoş                  din sl. kokosi ‘găină’
lalana ‘femeie, soţie’                 lele                     din bg. lelija
palana ‘gard, protecţie’             palancă              din tc., pol. palanka
pan ‘a schimba’                        ban                     et. nec.
paracina                                   paragină              et. nec.
pathas ‘apă, râu, ocean’          apăt                     neglosat
pathas/patis ‘sat’                      sat                       lat. fossatum
pitu ‘mâncare, hrană’               pită                     din bg. pita
sira ‘apă, fluviu’                       şiroi                     et. nec.
sura, surya, svar                     soare                   lat. sol, solis
vadra                                       vadră                  din sl. vedro
vijayami                                   vijelie                  et. nec.[3]    





SCURTA DESCRIE A Limbi Sanscrite

John 3 16 Sanskrit translation grantham script.gif
Limba sanscrită (संस्कृतम् în sanscrită) este printre primele limbi indo-europene scrise. Considerată o limbă clasică, este şi o limbă contemporană oficială a Indiei. În India, există în jur de 200.000 de vorbitori fluenţi, toţi nenativi, ai acestei limbi. În ultimii ani au fost multe proiecte pentru a aduce din nou la viaţă această limbă antică, care deşi "moartă", trăieşte datorită vorbitorilor săi nenativi, toţi oameni având o aleasă educaţie[necesită citare]. La perfecţionarea gramaticii limbii sanscrite, o contribuţie esenţială au avut-o marii gramaticieni Panini şi Patañjali.
Cele mai vechi fabule cunoscute sunt cele din Pañchatantra, o colecţie de fabule în limba sanscrită.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_sanscrit%C4%83