Limba sanscrită este printre primele limbi indo-europene scrise. Considerată o limbă clasică, împreună cu Tamilă, Telugu şi Kannada, limba sanscrită este considerata drept limbă contemporană oficială in India. În India, există în jur de 200.000 de vorbitori fluenţi, toţi nenativi, ai acestei limbi. În ultimii ani au fost multe proiecte pentru a aduce din nou la viaţă această limbă antică, care deşi “moartă”, trăieşte datorită vorbitorilor săi nenativi, toţi oameni de cultura sau clerici.
Limba sanscrită este limba liturgica in Hinduism şi Budism, şi este una din cele 22 de limbile oficiale ale Indiei. Limba sanscrită clasica in formatul prevazut de gramatica Panini, apare jurul secolului al IV-le î.Hr. Poziţia sa în cadrul culturilor din sudul si estul Asiei in special in peninsula Indiana este asemănătoare cu cel al Latinei şi a Greacăi în Europa şi au influenţat în mod semnificativ limbile moderne din aceste teritorii.
Forma cea mai veche de sanscrită este cunoscuta sub numele sanscrită Vedica. Limba folosita in scrierile Rig Veda sunt nivelul cel mai vechi şi mai arhaic conservat, datând probabil încă din secolul al XV î.Hr, desi prima gramatica a limbii a aparut cu 10 secole mai tarziu.
Etimologic, verbul sanskrta – poate fi tradus ca “a pune împreună bine sau complet format, rafinat, foarte elaborat”. Scrisul sanskritic a evoluat din vechiul script Brahami care a produs un numar de derivate. Primul ar fi Devanagari, etimologic este combinatia dintre cuvintele “deva” (zeitate) si “nagari” implicand o traducere aproximativa scris evoluat (urban) pentru necesitatile religioase (zeitate).
