Numele de „limbi indo-europene” le-a fost atribuit pentru a reflecta răspândirea acestor limbi, în special în India şi Europa, deşi trebuie subliniat atât faptul că nu toate etniile de aici vorbesc o limbă indo-europeană, precum şi faptul că limbile indo-europene se vorbesc şi în alte părţi ale globului. Ortografia corectă a numelui este aceea cu cratimă.
Dintre limbile indo-europene, următoarele sunt cele mai răspândite, fiind vorbite ca limbă maternă de peste 100 de milioane de oameni:
- Hindi: 432.000.000;
- Spaniola: 390.000.000;
- Engleza: 341.000.000;
- portugheza: 210.000.000;
- Bengali (angla): 171.000.000;
- Rusa: 145.000.000.
Comparaţia sistematică ale acestor limbi înrudite şi altor limbi vechi, realizată de Franz Bopp în prima jumătate a secolului al XIX-lea, a susţinut această teorie; iar lucrarea sa, publicată între 1833 şi 1852 şi intitulată „Vergleichende Grammatik des Sanskrit, Zend, Griechischen, Lateinischen, Litauischen, Gotischen und Deutschen” („Gramatică comparativă a limbilor sanscrită, zend, greacă, latină, lituaniană, gotică şi germană”) este considerată începutul studiilor indo-europene ca disciplină academică.
Limba comună din care s-au dezvoltat toate aceste limbi se numeşte limba proto-indo-europeană (PIE); este o limbă teoretică în sensul că tot ce se ştie despre această limbă izvorăşte din analiza limbilor moderne şi a acelora dispărute care s-au păstrat în formă scrisă. Locul geografic din care a apărut proto-indo-europeana este controversat, dar cel mai probabil pare să fi fost regiunea din jurul Mării Negre, în teritoriile actuale ale Armeniei, României sau Ucrainei.
Coloana de hărţi alăturată reprezintă una dintre variantele de istorie veche a limbilor indo-europene, numită ipoteza Kurgan, care, în prezent, este cea mai larg acceptată de lingvişti. În rusă, „kurgan” (cuvânt de origine turcă) înseamnă tumulus, o ridicătură de pământ şi pietre deasupra unui mormânt.S-a propus şi ipoteza că limba proto-indo-europeană ar aparţine unei superfamilii, a limbilor numite „nostratice”, dar din lipsă de argumente suficient de solide această teorie este controversată.
Clasificare
Familia de limbi indo-europene se compune din mai multe subfamilii:- Limbile anatoliene: dispărute;
- Limbile indo-iraniene;
- Limba greacă şi alte limbi înrudite care au dispărut;
- Limbile italice: între care limba latină;
- Limbile romanice: descendentele limbii latine, între care şi limba română;
- Limbile celtice;
- Limbile germanice;
- Limbile traco-frigiene: singura rămasă este limba armeană;
- Limbile toharice: dispărute;
- Limbile slave;
- Limbile baltice: probabil înrudite cu limbile slave;
- Limbile traco-ilire: singura rămasă este limba albaneză. Printre ele probabil că se numără: limba dacă şi limba tracă;
- Limbile gaelice;
| http://ro.wikipedia.org/wiki/Limbile_indo-europene |
